Fotografia, de la hobby la pasiune

Fotografia ca hobby

Fotografia a intrat în viața mea odată cu mine. Atunci când și eu am deschis mai bine ochii către ceea ce mă înconjoară. Am avut norocul să mă nasc într-o familie plimbăreață. Concediile de vară erau un „must” și eu cu soră-mea nu lipseam de pe canapeaua din spate a Fiatului albastru.
Plecam noaptea pe furiș ca hoții, să nu vadă vecinii câte bagaje cărăm. Costumele lui tata pe umerașe, ligheanul în care făceam salată de roșii la primul popas. Perne, pături, geamantane, sacoșe cu mâncare. Parcă eram izgoniți din oraș.

Nu știu dacă împlinisem 16 ani, dar imagini șterse din arhiva familiei sunt dovada că mi-am făcut autoportrete cu un aparat de vacanță. Nu îmi aduc aminte marca, dar ceva mă face să cred că era un aparat din Uniunea Sovietică. Imaginile parcă prind contur și memoria scoate din cutiuță amintirea unui FED3. Aș putea spune că e primul și ultimul aparat cumpărat de tata. Țin minte asta pentru că nu am uitat scandalul din ziua când l-am pierdut. Eram în facultate.

Roata timpului se învârte repede și patru ani am pierdut contactul cu fotografia. Undeva prin stagiatură un coleg de birou mi-a dezvăluit că are acasă improvizat un laborator de developare în wc. Oare câți își mai aduc aminte cum dintr-o dată baia se transforma în cel mai fain loc în care puteai să stai încovoiat și câte 5 ore fără să simți amorțeala din picioare?

Fotografia ca pasiune

Acum mă întorc în timp cam vreo zece ani.
Anul 2009, este anul în care platforma feisbucistă își făcea lansarea la noi în țară. Luna decembrie anunță în profilul meu începerea activității în social media. La scurt timp, datorită unui clasic în viață, aterizează în mâna mea un Fuji s8000. Am și acum primele fotografii făcute la Brașov. De altfel ele au fost primul meu „portofoliu” la înscrierea cursului online a lui Dan Dinu.

Din acel moment Cutia Pandorei a fost deschisă. Tutoriale, F64, workshopuri, Școala Populară de Artă, Bazele Clubului Fotoinstant la Brăila, expoziții personale, grupuri de fotografie, călătorii. Mici piese ce abia azi adunate au format Galia Dan ca fotograf.
De ce de la hobby la pasiune, când poate pentru unii ar însemna același lucru?

Aparent nu există vreo diferență între hobby și pasiune, cu toate astea, cele două se despart de la un anumit punct.
Pentru mine hobby e ceva ce faci atunci când nu ai altceva de făcut, când vrei să mai adaugi culoare la viața ta. Atunci când timpul liber permite și o altă activitate ce îți bucură inima.
Pasiuneee!? Moamă, vă dați seama, numai când pronunți cuvântul, simți cum sângele dă năvală. Când ai pasiune pentru ceva, orele se contopesc, creierul intră în sevraj, costurile sunt insignifiante. Cuvântul mediocru nu există în wikipedia și problemele psihice ale omului sunt polarizate către activitatea făcută cu pasiune.

Fotografia ca mod de viață

Atunci când pasiunea nu moare niciodată se transformă în stil de viață.
Fotografia mă face fericită. Fotografia îmi dă echilibru. Fotografia mă apropie de oameni. Mă contopește cu natura și simt că las urme pentru timpul când nu voi mai exista. Visez că atunci când nu voi mai fi, oamenii își vor aduce aminte de mine. Așa știu că viața mea a contat.