Iarnă de negăsit în iarnă.

Iarnă de negăsit în iarnă. Iarnă ce e pe sfârșite. Mi-e dor să mă afund până la genunchi și să mă ridic cu greu din omăt. Iarnă de negăsit de Crăciun și un brad posomorât de nezăpadă. Cu ochii lipiți de nesomn stau de veghe să aud cum cad fulgii. Am iubit mereu iarna prin simplitatea și măreția ei. Am fost mereu bucuroasă de drumuri nedesfundate și parcări blocate de nămeți.

E anul în care am căutat iarna prin arhivă și albume puse în volumul F pe hard. Iarnă de negăsit unde ai plecat? Am băut zilnic ceai cu scorțișoară și am aprins lumânări parfumate să te ademenesc prin Dobrogea. La un moment dat mi s-a părut că te zăresc la Pietrele Mariei și m-am repezit chiar în prima zi a noului an să te întâlnesc. Ai trimis doar o solie de nea cât să pun mâna pe ea.

Iarnă de negăsit în iarnă.

Un prieten spune: „nici în fotografii nu mi-e dor să o văd”. Ce gol de  iarnă o fi în sufletul tău?
Am răsfoit zilnic albumele cu peisaje de iarnă. Am păstrat mereu o rezervă de timp pentru momentul când aș fi primit un semn de la nori.

Am adunat imagini ce le iubesc. Am învățat să gândesc minimalist. Să conturez simplu, păstrând doar esența în linii armonioase și să elimin ce-i complicat. Povestea simplă are impact.

Aș bea o ciocolată caldă. Mă uit pe geam și clar e zi de limonadă. Nici gând să simt iz de ianuarie. Soarele nu mai are dinți ca altădată.

Dacă vă e dor de iarnă, las aici, mărturie, câteva din imaginile mele preferate adunate de-a lungul timpului. Imagini ce au presupus de multe ori efort și determinare răsplătit cu emoții vii.

Vouă vă e dor de iarnă? Și dacă nu, de ce oare?

 

 

 

Leave a comment